Anton Carabelaian despre tatal sau PDF Print E-mail
Written by Administrator   
Thursday, 01 April 2010 13:04

 

Dupa ce, intre anii 1950 si 1952, a fost ridicat de vreo trei ori noaptea la ora 2 de-acasa pentru investigatii, dar eliberat in mai putin de 24 de ore, in anul 1952, inceputul primaverii, a fost ridicat tot la ora 2 noaptea si dus in Rahovei. Fiind invitati ca membri ai familiei, a doua zi m-am dus eu cu mama.

Erau destul de multi alti oameni in situatia noastra, ale caror rude fusesera ridicate in aceeasi noapte. Ni s-a spus ca motivul arestarii lor a fost faptul ca au actionat impotriva statului proletar !!!!

Dupa 6 luni de detentie, timp in care a fost dus in vreo doua lagare, al treilea a fost canalul.

Cu putin inainte de eliberare a fost mutat la Fundeni. Un om cu greutatea de 100 de kg a revenit acasa cu 50 de kg.

Din interogatoriile la care a fost supus, tata a aflat si cine l-a "turnat", si anume directorul unitatii CEC din colt de la noi, caruia i-a spus cu ocazia pavoazarii de 1 mai a primariei ca materialul pentru atitea steaguri rosii de sus pana jos ar fi fost mai bine sa le fie dat muncitorilor sa-si faca din el camasi. Asta a fost motivul "pedepsirii" lui.

Initial, s-a angajat la alimentara de pe calea Victoriei colt cu Grivitei.

In scurt timp, a fost mutat la magazinul din pasajul Kretulescu, in calitate de responsabil.

N-a trecut mult timp si a fost chemat pentru a prelua magazinul de langa teatrul Savoy, in vederea renovarii si a imbunatatirii randamentului acestui magazin.

In 1966 s-a pensionat si a plecat cu mama mea pentru o luna de zile in Armenia, la Erevan, sa-si vada ultimul var, scapat si el din macelul anului 1915.

Revenit acasa, dupa mai putin de 2-3 ani a fost chemat din nou, cu propunerea de a mai deschide un magazin in Hristo Botev 10.

Din acest moment, povestea de pina la pensionarea lui definitiva se cunoaste, din carte.

In anul 1973 a emigrat la Beyrouth.

Eu, cumparandu-mi o casuta si locuind ceva mai departe de parinti, obisnuiam sa ma duc la ei joia, cand ieseam de la servici, si duminica. De obicei, duminica ii aduceam la noi acasa.

In 1986, pe data de 17 iulie, care era intr-o joi , m-am oprit la ei si, ca de obicei, am inceput sa il barbieresc pe tata, el nemaiavand puterea de-a o face. In timp ce-l barbieream, si-a dat ultima suflare.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

 

 

Last Updated on Monday, 12 April 2010 12:33